Utilizarea cartii ca instrument terapeutic are o istorie indelungata. Intr-unul din basmele celor “O mie si una de nopti” un vraci si-a vindecat stapanul de anxietate, prescriindu-i rasfoirea unor carti. In Egiptul antic, bibliotecii i se spunea “balsamul sufletului” Sen Alexandru
Ma intreb cati dintre noi mai obisnuiesc sa citeasca si care sunt motivele pentru care o fac. Sa fie nevoia de perfectionare pentru un succes garantat in cariera, sete de cunoastere, nevoia de a trai experiente de care viata reala ne priveaza, fuga de realitate, muza, inspiratie? Avem cele mai diverse motive si justificari pentru actele noastre, de la cele mai inocente pana la cele mai crude.
Cateva carti citite in ultima vreme
Si, pentru ca intr-un articol anterior tot vorbeam despre dependente, recunosc: sunt dependenta de lectura. Modul in care unii autori imbina cuvinte sau fraze intregi, descrieri minutioase si atat de exacte, incat te transpun in atmosfera cartii, dialoguri pline de miez ori situatii extreme, palpitante sau terifiante ma uimesc si ma fascineaza de fiecare data. Si e ca si cum totul s-ar intampla cu voia noastra.
Cu fiecare carte pe care o citesti, poti trai o noua experienta care, pe cat de reala poate parea, pe atat de confortabila este de fapt. Lectura unei carti e ca o viata pe care o traiesti in paralel cu a ta. Spre deosebire de realitate, iti ofera garantia ca la sfarsitul calatoriei, indiferent de situatiile care te-au facut sa ti se taie picioarele, sa simti fiori reci pe sira spinarii, te-au induiosat pana la lacrimi sau te-au amuzat, totul va fi la fel ca inainte. Ai mai citi-o daca ai sti ca esti in pericol si ca oricand fictiunea se poate transforma in realitate? Ai mai citi-o daca ai sti ca sfarsitul ei este si sfarsitul tau?
Tu te-ai intrebat vreodata de ce citesti?
Publicat de rujblog 
